Chicago (2002)
- COMEDIE, DRAMA
- ENGLEZA
- LUNG
- Actori: Catherine Zeta-Jones, Renee Zellweger, Richard Gere, Queen Latifah, John C. Reilly
- Regizori: Rob Marshall
Sinopsis
"In anii 1920, Chicago era capitala jazzului, a petrecerilor si a crimelor. Filmul urmareste viata lui Roxie Hart (Renee Zellweger), o casnica nefericita care viseaza sa ajunga vedeta, din momentul in care isi impusca amantul si este aruncata in inchisoare. Acolo ea o cunoaste pe Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones), o cantareata care este inchisa pentru o crima dubla, si intra in contact cu Billy Flynn (Richard Gere), un avocat specializat in apararea acuzatilor de sex feminin. Prin intermediul celor doi, ea invata sa priveasca intreaga societate ca o scena si cum sa manipuleze ‘publicul’."

Autor: Alex
‘Chicago’ este adaptat dupa un musical de pe Broadway cu acelasi nume, si prezinta o lume rapida, haotica, acest lucru fiind evident inca din primele scene care se schimba dupa ritmul muzicii. Roxie Hart isi doreste sa faca parte din aceasta lume si astfel ajunge sa-si insele sotul cu un vanzator de mobile care ii promite ca o poate face vedeta. Cand Roxie afla ca acesta a mintit-o ea il impusca, incercand sa convinga politia ca voia s-o violeze. Cand se afla adevarul insa, ea este dusa la inchisoare, urmand sa aiba procesul in lunile urmatoare. Ajutata de ‘Mama’ Morton (Queen Latifah), si cu ajutorul sotului ei Amos (John C. Reilly), Roxie il angajeaza pe Flynn pentru a o reprezenta in proces, acesta fiind si avocatul Velmei, intre cele doua femei existand o competitie acerba privind atentia oferita de mass media cazurilor lor. Elementele de musical sunt inserate ca fanteziile lui Roxie cu privire la potentiale numere de scena, demonstrand ca tanara avea talent pentru aceasta industrie, acest lucru fiind dovedit si de modul in care inventeaza anumite lucruri pentru a capta atentia presei.
Ritmul filmului este foarte rapid si exista o diferenta foarte mare intre momentele de dans, care prezinta o lume ireala, cu elemente satirice, si scenele in care este prezentata inchisoarea, acestea avand un umor negru foarte evident. Acest lucru este maximizat prin modul in care se face trecerea de la un cadru la altul sau de la o scena la alta, si prin folosirea excelenta a muzicii si a sunetelor.
Catherine Zeta-Jones este extraordinara in rolul Velmei, primind chiar un Premiu al Academiei pentru acest rol. Desi nu este personajul principal, ea atrage atentia in fiecare scena, in special in cele de dans cand este alaturi de Zellweger. In prima scena, cea din club, in care canta Zeta-Jones, la un moment data pare Renee in locul ei, iar rezultatul acestei schimbari este un soc nu foarte placut. Actrita reuseste sa se miste perfect, in rochii care nu acopera foarte mult, si danseaza mai bine insarcinata decat Zellweger, care in majoritatea scenelor de acest tip pare timida in miscari. Desi a interpretat bine rolul lui Roxie Hart, Zellweger nu pare alegerea potrivita pentru acest rol, fiind o interpretare buna, dar nu extraordinara. Desigur, in acest film apar actori care practice ii ‘fura’ scenele, ea parand mai mult un personaj secundar decat unul principal.
Dar si personajele episodice sunt jucate foarte bine, un exemplu perfect fiind scena ‘Cell Block Tango’ in care fiecare femeie reuseste sa-si interpreteze rolul foarte bine, emanand feminitate si violenta in acelasi timp.
‘Chicago’ este un film bun, nu doar pentru cei care prefera genul musical, deoarece imbina elementele satirice si ironia cu o lume din aria fanteziei, radicand crima la o forma de arta si spectacol.
Plusuri
- Muzica este foarte interesanta, castigand si un premiu pentru mixarea sunetului la Premiile Academiei;
- Catherine Zeta-Jones joaca impecabil;
- Coregrafia este impresionanta;
- Elementele satirice care mentin atentia privitorului.
Minusuri
-Renee Zellweger nu este extraordinara in acest rol;
- Scenele de dans par sa acapareze filmul la un moment si nu intr-un mod pozitiv.








Comentarii
Adauga un comentariu la "Chicago":