The City of Lost Children (1995)
- AVENTURI, COMEDIE, DRAMA, FANTASTIC, SF
- ENGLEZA
- LUNG
- Actori: Ron Perlman, Daniel Emilfork, Judith Vittet
- Regizori: Marc Caro, Jean-Pierre Jeunet
Sinopsis
"The City of Lost Children spune povestea terifianta a unui personaj incapabil sa viseze. Krank (Daniel Emilfork), un savant batran si morocanos, spera sa poate gasi o solutie a aceste grave probleme care nu ii da pace. Astfel, gandeste ca prin a le fura visele unor copii pe care oamenii lui ii rapesc, nu numai ca poate fii in stare sa viseze, ci poate opri procesul de imbatranire, ducand la viata vesnica. Atunci cand oamenii lui Krank fac marea greseala de a-l rapi pe micutul Denree, fratele acestuia, One (Ron Perlman) porneste pe urmele sale pentru a-l salva. Fiind un "pachet de muschi" si ajutat de catre fetita de numai 9 ani Miette (Judith Vittet), acesta ii va da mari batai de cap maleficului Krank. Vor fi oare in stare sa il opreasca?"
Autor: Iulian
Dupa productia din 1991 - Delicatessen (ce a socat parca lumea cinematografiei), Marc Caro si Jean-Pierre Jeunet au revenit "in forta" cu un alt film scos parca din cele mai ciudate cosmaruri posibile. Cei doi au un stil aparte in a produce un film, un stil foarte bizar de altfel. Bun venit in "The City of Lost Children"
La scrierea scenariului pentru acest film au lucrat: Jean-Pierre Jeunet, Marc Caro, Gilles Adrien si Guillaume Laurant, impreuna formand o adevarata echipa de "ciudati". Spun asta pentru ca odata ce ati vizualizat acest film, cu siguranta veti ramane cu ideea ca asa ceva nu poate fi creat decat de cineva cu o imaginatie foarte foarte bogata. Nu este un film simplu, chiar deloc. Are o poveste ciudata, bizara, originala.
Krank, un savant cu o varsta extrem de inaintata, are o problema cruciala. Nu poate visa. Acest lucru il deranjeaza atat de mult, incat e dispus sa faca absolut orice pentru a-i fi lui bine. Asa ca, folosindu-se de mintea sa stralucitoare, incearca sa le fure visele unor copii pe care oamenii aflati sub ordinea sa (mai exact niste clone pe care aceasta le-a creat), ii rapesc si ii duc la laboratorul secret al acestuia. Aici, dupa indelungate experimente, Krank reuseste intr-un final sa fure visele acestor copii, doar ca, nu s-a gandit la o singura problema. Copiilor le este frica de el, asadar tot ceea ce a putut Krank sa fure din mintile lor a fost doar teama si frica acestora de el, transformate in cosmaruri.
Nu se da insa batut. Printre acei copii rapiti, se afla si Denree (Joseph Lucien), un copil orfan, singura lui familie ramasa fiind fratele acestuia mai mare, One, fost vanator de balene (acum circar). Fiind un tip solid si bine facut, acesta porneste pe urmele fratelui sau, sperand sa il gaseasca viu si sa il scape din ghearele rapitorilor sai. Asadar, porneste aventura lui. Odata sosit in "Orasul Copiilor Pierduti", One o intalneste pe micuta Miette, o fetita in varsta de numai 9 ani, conducatoarea unui grup de copii orfani. Aceasta il ajuta pe One sa isi gaseasca fratele, sperand la randul ei ca va putea scapa de experimentele maleficului savant Krank si sa opreasca intr-un final tot raul facut de acessta.
Odata sositi in acest loc, totul capata un aspect terifiant, ciudat. Defapt, acei oameni care lucreaza pentru Krank sunt niste clone create de acesta, avand camere video in loc de ochi, respectand in totalitate ordinele sale (arata de parca ar fi niste ciclopi - niste personaje cat se poate de ciudate). Cadrul creat este pur si simplu impresionant, atmosfera din acest film lasandu-ti fiori reci.
La capitolul distributie, lucrurile stau altfel. Singurul actor mai cunoscut fiind Ron Perlman (Alien: Resurrection - 1997, Hellboy - 2004, Hellboy II: The Golden Army - 2008), care a trebuit sa il interpreteze pe masivul, dar gentilul One, care nu vroia nimic altceva decat sa-si salveze fratele. Odata cu acest film, Perlman a facut unul dintre cele mai bune roluri din intreaga sa cariera, avand o evolutie foarte buna.
La randul sau, Daniel Emilfork a avut o evolutie interesanta. Rolul sau a fost acela al lui Krank, personajul negativ al intregii povesti. S-a comportat foarte bine si a dat un plus de adevar personajului, a facut totul exact cum s-au gandit regizorii ca ar fi cel mai bine. De asemenea, Judith Vittet, Dominique Pinon si Jean-Claude Dreyfus au facut o treaba buna.
The City of Lost Children este un film frumos, dar trist in acelasi timp. Totul este extrem de ciudat la acest film, povestea, personajele, decorul si atmosfera creata, toate iti dau o senzatie de incertitudine. Insa toate acestea nu sunt neaparat lucruri rele, ci dimpotrive, sunt lucruri care atrag. Efectele vizuale create sunt de-a dreptul impresionante, chiar superbe as putea spune, avand in vedere vremea la care a fost creat. "Cele mai uluitoare efecte vizuale din 1995, 1996 si posibil 1982. Aveti grija, poate fi captivant."
Comentarii
Adauga un comentariu la "The City of Lost Children":